Nov
15
15
Negru
O discuție foarte intersantă la grupul Portretul.
Din păcate condusă pe un drum totalmente greșit, părerea mea, desigur.
Dacă discutăm despre fizica atomică sau mecanica cuantică atunci rigurozitatea este ingredientul care face posibilă obținerea unui rezultat matematic corect. Dar dacă facem referiri la estetică, atunci discutăm despre percepție, despre simțuri și despre cugetare.
Pentru Nicolai Hartmann estetica este un mod de cunoaștere, pentru că un obiect de artă este creat pentru omul de cuget, nu pentru un robot, nu pentru o mașinărie. Să nu confundăm procesul de gāndire al unui calculator cu noțiunea de a cugeta, caracteristică doar oamenilor.
Și atunci cum poți să limitezi barbar și vulgar estetica ? Spunānd că un portret nu se poate face pe un fundal complet negru (sau alb) ? De ce? Pentru că este rar īntālnit sau pentru că profesorul de plastica imaginii era atāt de astupat la minte īncāt a preluat o regulă statuată de nimeni, fără să gāndească prea mult și a predat-o la școală ?
Pentru artiști, albul și negrul au cea mai mare forță de comunicare și sunt mijloacele de expresie care produc cele mai intense efecte, mai ales prin alăturare, fiind total opuse din punctul de vedere al efectelor produse. Aaaaaa, că lipsa texturii prin folosirea absolutului cromatic nu este la īndemāna oricui și majoritatea fotogafilor o folosesc aiurea, asta da, este un lucru pe care īl recunosc deschis.
Fotogafia este produsul unei activităţi de creație. Activitatea de creație nu se supune vreunei reguli. Produce o serie de reacţii subiective. Care nu se supun vreunei reguli.
Probabil că pentru unii negrul nu are nici un mister, asemeni pentru alb. Corect la urma urmei, nu le poți cere tuturor să īși depășească nivelul cognitiv. De aici pānă la a desființa albul pur sau negrul pur este o cale atāt de lungă, că mii de ani i-au trebuit luminii să ne-ajungă. Apropos, Universul este negru. Nu gri.
Īn arta asiatică negrul pur simbolizează absolutul, profunzimea, independența, negarea zidurilor ce limitează omul īn acțiunile sale.
Caravaggio, un maestru al clar-obscurului, nu se ferea de negru și să nu uităm de epoca īn care picta. Intrați pe portrete. La fel Rembrandt. Omul cu casca de aur. Portret de tānără femeie. Studiu de lumină. Porțiuni īntregi din aceste tablouri sunt pictate cu negru absolut. Pe urmă ar mai fi și alți neica-nimeni care foloseau negrul pe mari suprafețe din tablouri, gen Giovanni Baglione. Sau Antonello da Messina. Și de ce nu, Philippe de Champaigne.
Acum, dacă stăm să facem socoteli că stai domnule, că negrul umplea doar 37,3 % din tablou și deci nu e totul negru...mai bine ne apucăm de băut.
Mai multe despre negru și rolul său: Art and Visual Perception: A Psychology of the Creative Eye.
Dar nu este cazul să pierdem prea mult timp căutānd justificări pentru procese de creație sau mijloace de expresie. Există mii de opere īn care negrul sau albul sunt folosite din greu. După cum am spus la īnceput, vorbim despre artă, nu despre acceleratorul de particule Large Hadron.
Și să nu uităm (asta a zis-o G. Călinescu, nu eu) că estetica a apărut din nevoia oamenilor de cuget de a trata lipsa sensibilităţii artistice prin judecăţi aproximativ obiective, adică străine de fenomenul substanţial al emoţiei.
Foarte complicat și nelalocul său.
O discuție foarte intersantă la grupul Portretul.
Din păcate condusă pe un drum totalmente greșit, părerea mea, desigur.
Dacă discutăm despre fizica atomică sau mecanica cuantică atunci rigurozitatea este ingredientul care face posibilă obținerea unui rezultat matematic corect. Dar dacă facem referiri la estetică, atunci discutăm despre percepție, despre simțuri și despre cugetare.
Pentru Nicolai Hartmann estetica este un mod de cunoaștere, pentru că un obiect de artă este creat pentru omul de cuget, nu pentru un robot, nu pentru o mașinărie. Să nu confundăm procesul de gāndire al unui calculator cu noțiunea de a cugeta, caracteristică doar oamenilor.
Și atunci cum poți să limitezi barbar și vulgar estetica ? Spunānd că un portret nu se poate face pe un fundal complet negru (sau alb) ? De ce? Pentru că este rar īntālnit sau pentru că profesorul de plastica imaginii era atāt de astupat la minte īncāt a preluat o regulă statuată de nimeni, fără să gāndească prea mult și a predat-o la școală ?
Pentru artiști, albul și negrul au cea mai mare forță de comunicare și sunt mijloacele de expresie care produc cele mai intense efecte, mai ales prin alăturare, fiind total opuse din punctul de vedere al efectelor produse. Aaaaaa, că lipsa texturii prin folosirea absolutului cromatic nu este la īndemāna oricui și majoritatea fotogafilor o folosesc aiurea, asta da, este un lucru pe care īl recunosc deschis.
Fotogafia este produsul unei activităţi de creație. Activitatea de creație nu se supune vreunei reguli. Produce o serie de reacţii subiective. Care nu se supun vreunei reguli.
Probabil că pentru unii negrul nu are nici un mister, asemeni pentru alb. Corect la urma urmei, nu le poți cere tuturor să īși depășească nivelul cognitiv. De aici pānă la a desființa albul pur sau negrul pur este o cale atāt de lungă, că mii de ani i-au trebuit luminii să ne-ajungă. Apropos, Universul este negru. Nu gri.
Īn arta asiatică negrul pur simbolizează absolutul, profunzimea, independența, negarea zidurilor ce limitează omul īn acțiunile sale.
Caravaggio, un maestru al clar-obscurului, nu se ferea de negru și să nu uităm de epoca īn care picta. Intrați pe portrete. La fel Rembrandt. Omul cu casca de aur. Portret de tānără femeie. Studiu de lumină. Porțiuni īntregi din aceste tablouri sunt pictate cu negru absolut. Pe urmă ar mai fi și alți neica-nimeni care foloseau negrul pe mari suprafețe din tablouri, gen Giovanni Baglione. Sau Antonello da Messina. Și de ce nu, Philippe de Champaigne.
Acum, dacă stăm să facem socoteli că stai domnule, că negrul umplea doar 37,3 % din tablou și deci nu e totul negru...mai bine ne apucăm de băut.
Mai multe despre negru și rolul său: Art and Visual Perception: A Psychology of the Creative Eye.
Dar nu este cazul să pierdem prea mult timp căutānd justificări pentru procese de creație sau mijloace de expresie. Există mii de opere īn care negrul sau albul sunt folosite din greu. După cum am spus la īnceput, vorbim despre artă, nu despre acceleratorul de particule Large Hadron.
Și să nu uităm (asta a zis-o G. Călinescu, nu eu) că estetica a apărut din nevoia oamenilor de cuget de a trata lipsa sensibilităţii artistice prin judecăţi aproximativ obiective, adică străine de fenomenul substanţial al emoţiei.
Foarte complicat și nelalocul său.
Posted by: Florin
Comments
Nov
15
15
16
16
© Florin Constantinescu | Crosslight Photography | In Focus - Workshop de Fotografie
Powered by Nucleus CMS | Author DemusDesign | Ported to Nucleus Vinh Pham
15
DL wrote:
NovPoate va intereseaza mai mult ce fac studentii... http://fispas.blogspot.com/...
15
Florin wrote:
NovDa, am citit. Fara indoiala cuane ai dreptate. Numai ca Florin se joaca, ii place mult sa experimenteze. La el mai putin arhitectura in adevaratul sens al cuvantului, la ceilalti mai mult si mai potrivit pentru o revista de specialitate.
16
Florian ISPAS wrote:
NovDaca mi se cere un anumit gen de fotografie si mai ales daca sunt platit, pot sa fac pe placul clientului, discut cu el, vad exact ce vrea, ma gandesc cum fac si onorez comanda. Dar daca sunt lasat sa fotorafiez asa cum vad eu, floue si distorsionat ca prin stenopa, dau frau liber imaginatiei si asta rezulta.
16
Florin wrote:
Add Comment
Cam asta spuneam si eu.
Un curs de fotografie trebuie sa exploateze creativitatea, ideativul. Pe mine cel putin nu ma excita deloc doar simpla reproducere.
Ce inseamna "corect" in fotografie?
